M-ai ȋntrebat zilele trecute despre ȋngeri. Pǎrea o ȋntrebare destul de complicatǎ, ȋnsǎ mi-am dat seama ca rǎspunsurile sunt lȃngǎ mine. Pentru cǎ cred ȋn existența ȋngerilor.
Cred cǎ tot traseul nostru prin viațǎ ne este ghidat de ȋngeri. Venim de undeva de neȋnțeles, din nimic, din doi, pentru cǎ avem de traversat oceanul ǎsta, numit viațǎ, pentru cǎ Cineva ne aruncǎ ȋn valuri. Iar noi sperǎm la un „uscat” nemaiȋntȃlnit, cu mult verde, cu multe flori, cu liniște, cu ȋmpǎcare, cu dragoste. Uneori se ȋntȃmplǎ sǎ fim ȋncercați, sǎ nimerim pe o insulǎ pustie, aridǎ, ȋntr-un peisaj sumbru și sinistru. Sunt doar etape; ajungem din nou ȋn valuri și ne lǎsǎm purtați de ele.
Cred cǎ ȋn momentul conceperii, Dumnezeu pune acolo un suflet și un ȋnger. Noi suntem carne, suflet și ȋnger; suntem un tot, doar așa existǎm ca oameni, așa ne naștem și așa plecǎm. Cred cǎ suntem capodopera lui Dumnezeu. Toți. Buni, rǎi, cum suntem.
Ca oameni, suntem limitați ȋn legǎrura cu divinitatea. Îngerii se ocupǎ de asta, lor trebuie sǎ le cerem ajutorul, cu fermitate, la imperativ. Pentru cǎ sunt ȋn noi, alǎturi de noi și ǎsta e rolul lor, de apǎrare și de mediere.
Îngerii ne poartǎ mereu sufletul, el ȋl mȃngȃie atunci cȃnd nimeni nu e ȋn stare sǎ o facǎ. Sunt pǎrți din noi, suntem noi.
Suntem ȋngeri cu o singurǎ aripǎ. Cȃnd Dumnezeu ne-a trimis aici, ne-a luat o aripǎ, sǎ fim mai neajutorați, sǎ fim nevoiți sǎ ne lipim unii de alții ca sǎ reușim sǎ mergem mai departe. Cealaltǎ aripǎ ne așteaptǎ la capǎtul oceanului, la capǎtul drumului nostru prin viațǎ. O vom primi recompensǎ pentru toatǎ strǎdania de a fi vii.
Dar pȃnǎ la capǎt suntem noi, oamenii. Suntem acei ȋngeri cu o singurǎ aripǎ. Nu rezistǎm singuri. Pentru asta, Dumnezeu a numit pentru fiecare suflete cu care sǎ se completeze, alǎturi de care sǎ ȋși gǎseascǎ liniștea, sǎ se simtǎ ȋmplinit, alǎturi de care sǎ fie fericit. Pentru cǎ Dumnezeu ne „testeazǎ” capacitatea de a gǎsi liniștea, ȋmplinirea și fericirea. Pentru asta suntem mereu puși la ȋncercare și de cele mai multe ori, ȋn loc sǎ avem ȋncredere ȋn El, noi ne ȋndoim.
Așa vǎd eu ȋngerii. Așa te vǎd și pe tine: un ȋnger cu o singurǎ aripǎ, un suflet care mi-a fost dat sǎ fie parte din al meu, pe care sǎ-l țin strȃns cu aripa mea și cu care sǎ mǎ arunc ȋn valuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu