Sunt doar un om

 

            Suflet… simt cum uneori mǎ desprind de trup și ceva mǎ doare atȃt de tare, ȋncȃt mǎ abandonez gȃndurilor, dar… sunt doar un om;

            Trup… inofensiv, nesigur, limitat. E locul ȋn care ȋmi adǎpostesc sufletul cȃnd vreau sǎ trǎiesc, e forma ȋn care mǎ deghizez de fiecare datǎ cȃnd vreau sǎ am un spirit puternic, dar… sunt doar un om;

            Vise… le vedeam pe toate, ca și cum totul era cȃt se poate de real; nu mǎ oprea nimic din visare, puteam sǎ zbor pȃnǎ ȋn cel mai neștiut colț al pǎmȃntului, cu tine, dar… sunt doar un om;

            Trǎiri… toate de-a valma, ȋnǎbușite de multe ori neintenționat și de neȋnțeles; uneori trǎite atȃt de intens, ȋncȃt ne era teamǎ; și toate trǎirile tale erau și ale mele, dar… sunt doar un om;

            Inimǎ… care pulseazǎ grǎbit, de parcǎ ar vrea sǎ ținǎ timpul pe loc, de parcǎ totul se risipește ȋntre douǎ bǎtǎi. Poate fi teamǎ, neliniște, furie, dar… sunt doar un om;

            Griji… oricȃte ar fi fost, le spulberam odatǎ cu atingerea ta, le lǎsam ȋn urmǎ și nu mǎ feream sǎ te privesc; dar… sunt doar un om;

            Supǎrare… de fiecare datǎ cȃnd ȋmi era trimisǎ, o ferecam adȃnc ȋn suflet și ȋmi promiteam cǎ n-am sǎ-i dau drumul niciodatǎ, sǎ nu te sperie, dar… sunt doar un om;,griji,neputinta,

            Neputința… mǎ durea; simțeam cum totul ȋn jur se ȋndepǎrteazǎ de noi și ȋn singurǎtatea noastrǎ, ne pierdem, pe rȃnd; te țineam de mȃnǎ chiar și ȋntr-un moment de amorțire, de teamǎ sǎ nu ȋmi scapi, dar… sunt doar un om;

            Zȃmbet… oferit de atȃtea ori fǎrǎ regrete, din drag; aveam nevoie de el, dar de multe ori l-am oferit cȃnd poate nu era momentul sau poate cui nu trebuia; am reușit sǎ zȃmbesc pȃnǎ și durerilor din suflet, dar… sunt doar un om;

            Lacrimi… de fiecare datǎ cȃnd trǎiam; lacrimi de bucurie, lacrimi de durere, toate curg din suflet și se opresc pe fațǎ. Le adun ȋntr-o batistǎ sau ȋntr-un colț de mȃnecǎ de parcǎ mi-ar fi teamǎ cǎ le pierd. Auzeam uneori cǎ mǎ ȋntreabǎ sufletul ce am fǎcut cu ele sau dacǎ erau pentru tine, dar… sunt doar un om.

            Credința… atȃt de puternicǎ, ȋncȃt se minunau toți din cer și se ȋnverșunau sǎ ne ținǎ ȋn viațǎ doar pentru a ne desǎvȃrși; cȃți sfinți ne priveau și cǎutau neobosiți evanghelia a ceea ce trǎiam, ridicȃnd din umeri, pentru cǎ… sunt doar un om;

            Fericire… am descoperit-o ȋn cele mai simple lucruri, o simt peste tot, oriunde aș fi, e mereu cu mine, la fel cum sunt eu lȃngǎ tine de fiecare datǎ cȃnd o trǎiești, pentru că... sunt doar un om;

            Cǎldura… era ȋn privirea ta, ȋn ochii tǎi, de multe ori cuprinși de tristețe. Şi acum, dupǎ ce au trecut atȃtea veacuri, vǎd aceeași cǎldurǎ ȋn privirea ta, ȋmi ȋncǎlzește sufletul, pentru cǎ… sunt doar un om;

            Îngerii… simțeam cum li se zbat aripile de fiecare datǎ cȃnd ne ȋnǎlțam și cum ne ȋmbrațișau cu teamǎ sǎ nu ne risipim. Își zȃmbeau unii altora de bucurie cǎ reușesc sǎ ne ținǎ acolo, printre ei, iar noi ȋi atingeam cu genele. Dansam un dans al ȋngerilor, ai cǎrui pași ȋncerc acum sǎ mi-i amintesc, pentru cǎ… sunt doar un om;

            Liniștea… aveam atȃta nevoie de ea. Şi de fiecare datǎ cȃnd o regǎseam, se spulbera rapid ca și cum cineva ne izgonea din poveste și aș fi vrut sǎ spun doar cȃteva cuvinte, dar… sunt doar un om;

Lumina ta… o simțeam ȋn sufletul meu, uneori atȃt de puternic, ȋncȃt ȋmi era teamǎ sǎ nu mǎ ardǎ; dar cu cȃt era mai puternicǎ, cu atȃt era mai blȃndǎ, iar eu o lǎsam sǎ se ȋntețeascǎ, dar… sunt doar un om;

Cuvinte… s-au spus multe, profunde de cele mai multe ori cȃnd ne pierdeam ȋntre gȃnduri și știam cǎ totul ȋn jur e atȃt de frumos; aș fi vrut sǎ ȋți spun mai multe, dar… sunt doar un om;

Dorul… era iubirea cu care mergeam mai departe, oricȃt era de greu. Durea de multe ori și amplifica totul ȋn noi; și te iubeam, tot mai mult pentru cǎ… sunt om și eu;

Pentru totdeauna… cum putea fi altfel cȃnd ne cǎutam de veacuri? Am alergat un secol, doar ca sǎ traversez o alee ȋn capǎtul cǎreia mǎ așteptai, tu. Am simțit cum sufletele se ȋnalțǎ și rǎmȃnem zȃmbind ȋn fața destinului pentru cǎ… suntem doar oameni.