Fac ce vreau cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi!...

-Vǎd, mǎ plimb, alerg, simt, mǎ joc, ating, tac, zbor-

 

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, vǎd o lume a noastrǎ, construitǎ perfect pentru noi, cu munți, cu cȃmpii, cu rȃuri și mǎri, cu aer și viațǎ; iar noi o cuprindem cu brațele ca și cum ȋn felul ǎsta nu ne-o poate lua nimeni; e doar a noastrǎ.

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, mǎ plimb pe alei pietruite de sute de ani, prin locuri ce azi ne par atȃt de cunoscute… pǎșești alǎturi de mine, cu pași repezi, nu cumva sǎ ne ajungǎ din urmǎ dorul; fugim de el de atȃta vreme și mereu ne ajunge și ne doare;

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, alerg desculțǎ prin iarba rece și udǎ. Plouǎ! Şi parcǎ toate picǎturile ȋmi trec prin suflet și ajung pe pǎmȃnt revǎrsȃndu-se din mine. Inund tot pǎmȃntul cu potopul iubirii noastre.

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, simt cum totul ȋn mine devine mai uman, mai cald și mai frumos. Îmi ești ȋn suflet, acolo unde ȋți era locul de atȃta vreme; suflet ghemuit ȋntr-un colț al sufletului meu!

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, mǎ joc cu lumina din ei, atȃt de vie… o caut de fiecare datǎ cȃnd nu ȋndrǎznesc sǎ ȋți vorbesc; ea mǎ ȋnțelege, mǎ simte și mǎ crede. O simt, trecȃndu-mi ȋn joacǎ de pe un deget pe altul, lǎsȃndu-mi urme de cuvinte nerostite.

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, ȋți ating sufletul cu vȃrful degetelor, pǎtrund ȋn el și rǎmȃn acolo, nu mǎ grǎbesc. Nu mai plec… Caut ȋntrebǎri, gǎsesc rǎspunsuri și ȋți umplu sufletul cu iubirea mea, iar inima ȋți pulseazǎ fericire.

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, tac. Ascult liniștea, vǎd cum, de pe pǎmȃnt, pȃnǎ și umbra mea se chinuie sǎ ȋți spunǎ cǎ te iubește. Eu fac ce vreau, dar umbra nu mǎ ascultǎ, stǎ lipitǎ de tine.

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, fac ce vreau. Visez cu ochii tǎi deschiși la tot ce nu aș fi ȋndrǎznit parcǎ sǎ visez. Ştiu cǎ toate visele noastre se vor ȋndeplini. Visǎm ȋmpreunǎ!

            Cȃnd mǎ uit ȋn ochii tǎi, zbor cǎtre cer, cu tine de mȃnǎ, sǎrind de pe un nor pe altul, pȃnǎ ajungem ȋn fața Lui. I-aș povesti cum e raiul nostru, aflat undeva ȋntr-un colț al raiului Lui, cum ȋngerii noștri se plimbǎ pe stradǎ, cum sfinții ne scriu despre trǎirile lor. I-aș arǎta cȃt de frumos e totul ȋn jurul nostru și ne-am opri ȋn fața ochilor tǎi; sǎ vadǎ și El minunea de care s-a lipsit ȋn cer și pe care a trimis-o pe pǎmȃnt…