Atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, vǎd o lume stǎpȃnitǎ de un suflet cǎruia ȋncerc mereu sǎ-i aduc liniștea și pe care ȋl țin cȃt pot de strȃns;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, simt cum din suflet ȋmi ies cuvintele, de multe ori ȋnsoțite de lacrimi și care se așeazǎ singure pe hȃrtie;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, stau de vorbǎ cu Dumnezeu și ȋi mulțumesc pentru tot ceea ce ȋnsemni tu;

Știi, eu atunci când privesc în ochii tăi îți înving temerile și îți spun că sunt mereu lângă tine;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, țin de mȃnǎ ȋngerul de lȃngǎ tine și ȋl rog sǎ aibǎ grija ta atunci cȃnd eu n-o pot avea;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, mǎ cufund ȋn sufletul tǎu, ȋn lumina aceea a ta, acolo unde nu ȋndrǎznește nimeni;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, ȋmi vǎd iubirea ce ți-o port și care te inundǎ;

Ştii, eu atunci cȃnd privesc ȋn ochii tǎi, nu ȋți cer nimic și totuși ȋmi oferi atȃtea;

Pentru că atunci când privesc în ochii tăi, lumea ta devine a mea și totul în jur se umple de tine...