Ieri…

 

     Ieri… aș fi vrut sǎ stau mai mult timp cu tine, dar timpul se scurge mult prea repede, deși ne chinuim sǎ ȋl ținem pe loc;

     Ieri… aș fi vrut sǎ ȋți scriu tot ceea ce port ȋn suflet, dar azi mi-am dat seama cǎ am rǎmas fǎrǎ cuvinte;

     Ieri… era o zi ca oricare alta, o zi ȋn care fericirea vrea sǎ se desprindǎ din brațele durerii;

     Ieri… aș fi vrut sǎ pot sǎ ȋți spun mai multe, dar fiecare cuvȃnt rostit dǎdea naștere unui nou gȃnd și am ales sǎ tac pentru cǎ știam cǎ ȋmi simți toate gȃndurile;

     Ieri… te-am cǎutat; ți-am gǎsit sufletul ghemuit ȋntr-un colț al sufletului meu, plȃngȃndu-și durerea ce mǎ ardea;

     Ieri… ai obosit, ca niciodatǎ. Ai simțit cǎ ai ajuns la capǎt, dar am plecat dupǎ tine și te-am adus ȋnapoi;

     Ieri… a fost la fel ca ȋn fiecare zi; același dor imens și care nu se mulțumește cu nimic din ceea ce ȋi oferim. Aceleași gȃnduri, aceleași temeri, aceleași piedici, peste care trecem zilnic, de…dor;

     Ieri… ai plecat ca și cum nu ai mai reveni niciodatǎ; ți-ai lepǎdat sufletul ȋn brațele mele și ai plecat. Nu am privit ȋn urma ta, am privit ȋn ochii sufletului tǎu ce plȃngeau odatǎ cu ai mei;

     Ieri… aș fi vrut sǎ te țin de mȃnǎ, sǎ nu-ți dau drumul niciodatǎ, sǎ simți cǎ sunt mereu acolo, lȃngǎ tine și cǎ am sǎ iau parte la fericirea ta;

     Ieri… aș fi vrut sǎ nu existe, sǎ ȋnceapǎ totul cu azi, pentru cǎ abia azi am ȋnțeles cǎ toatǎ nefericirea aruncatǎ peste noi dǎ naștere la tot mai multǎ iubire ȋn sufletele noastre.