Ploaia

 

Ce frumos e totul ȋn jur,

Cȃnd picǎturile de ploaie se joacǎ pe asfalt;

Ne cheamǎ parcǎ sǎ le atingem,

Sǎ le simțim curgȃndu-ne printre degete;

Ce liniște tulburǎtoare ȋn jur,

Se aude doar ploaia cǎzȃnd printre frunze,

Iar copacii ȋși scuturǎ revigorați ramurile

Şi picǎturile cad ușor pe pǎmȃnt;

Ce veselie ȋn toatǎ joaca lor,

Ce bucurie cȃnd ating pǎmȃntul,

De parcǎ ar fi de mult timp așteptate

Sǎ ȋnveseleascǎ totul, sǎ renascǎ.

Ce frumos e totul ȋn jur,

Cȃnd ploaia cade pe sub stele,

Cȃnd prind ȋn palme zeci de picǎturi

Şi totul parcǎ prinde viațǎ…