marți

Cǎlǎtori

 

Suntem pe zi ce trece tot mai furioși,

Cȃnd tot ȋn jur e ȋnchistat ȋn neputințǎ,

Uitǎm sǎ punem prețul pe credințǎ,

Uitǎm cǎ suntem niște pǎcǎtoși.

 

Şi ȋndrugǎm adesea rugi absurde

De parcǎ cineva ne e pe veci dator

Sǎ ne aline rǎnile ce dor,

S-audǎ strigǎtul ce-n van se pierde.

 

Suntem pe zi ce trece tot mai rǎbdǎtori

Şi cufundați adȃnc ȋn ȋntuneric,

Visǎm cǎ tot ȋn jur pare feeric,

Cǎ astǎzi suntem simpli cǎlǎtori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

  Zâmbetul și lacrima erau la început cei mai buni prieteni, dar la un moment dat un înger i-a certat pentru jovialitatea lor. De atunci s-a...