duminică

Adicǎ?...Cum?...On-line?

 

            Fǎrǎ a cugeta prea mult, am ajuns la concluzia cǎ fiecǎrei generații ȋi este dat sǎ treacǎ niște cumpene: rǎzboaie, pandemii, calamitǎți etc.

            Trecem, din pǎcate, printr-o pandemie parcǎ fǎrǎ de sfȃrșit și cȃt se poate de controversatǎ, care ne dǎ viața peste cap, care ne ȋngenuncheazǎ uneori și cǎreia cumva, trebuie sǎ-i facem fațǎ. Nu ne-am gȃndit cǎ vom trǎi ȋn felul ǎsta, nu știam ce ne așteaptǎ, ȋnsǎ ȋncercǎm s-o depǎșim. Unii conștiincioși, respectȃnd regulile, alții ignorȃnd și protestȃnd așa doar, cǎ e dreptul fiecǎruia.

            Ne schimbǎm modul de viațǎ, uneori chiar și modul de a gȃndi, pentru cǎ suntem nevoiți, pentru cǎ ne este teamǎ de necunoscut. Chiar dacǎ suntem nemulțumiți, chiar dacǎ protestǎm sau nu, suntem ȋn aceeași situație. Atȃt noi, cȃt și copiii.

            Şi chiar dacǎ am ȋncercat sǎ ȋi ținem cȃt mai departe de telefoane și de internet, acum ȋi ȋncurajǎm sǎ le foloseascǎ, doar pentru a nu intra ȋn contact cu alți copii. Şi uite-așa, trǎiesc pe Google, viseazǎ pe Insta și iubesc pe WhatsApp.

            Brusc, apare și școala on-line, la care nu se aștepta nimeni și pe care foarte mulți o considerǎ o pierdere de vreme, de pe urma cǎreia copiii nu se aleg cu nimic. Da, ȋntr-adevǎr, e mai greu, dar nu imposibil. Am avut ocazia sǎ vǎd ore on-line la clasa a VIII-a și la Clasa Pregǎtitoare. Toate tratate cu maximǎ seriozitate. Cum? Nu s-au ținut orele? Pe bune? La clasa a VIII-a s-au ținut toate orele, s-a predat, iar cine a vrut sǎ ȋnvețe, a ȋnvǎțat și o va face ȋn orice condiții.

            La Clasa Pregǎtitoare am asistat la absolut toate orele. Şi chiar nu ȋmi dau seama despre ce vorbiți cȃnd afirmați cǎ “elevii nu ȋnțeleg nimic”. Pǎi cred cǎ a dat norocul peste noi. Regret, dar sunt de altǎ pǎrere. Doamna care era pe ecranul din fața copilului meu chiar a predat, orǎ de orǎ, iar copilul a ȋnțeles-o și a ȋndrǎgit-o. În momentul cȃnd au ȋnceput cursurile fizice și s-au ȋntȃlnit, copilul nu a perceput-o ca pe un strǎin, așa cum s-a ȋntȃmplat ȋn cazul unora. Așadar, ȋi mulțumim doamnei cǎ a fost alǎturi de copiii noștri!

            Pǎcat cǎ trǎim atȃt de frustrați și nu ȋncercǎm sǎ transformǎm perioadele de cumpǎnǎ ȋn lecții de viațǎ…Doamne, ce bagaj de cunoștințe am avea!

            Haideți sǎ apreciem puțin mai mult ceea ce avem ȋn jurul nostru, nu ne costǎ nimic și am fi mai fericiți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

  Zâmbetul și lacrima erau la început cei mai buni prieteni, dar la un moment dat un înger i-a certat pentru jovialitatea lor. De atunci s-a...