joi

Vis

 

Te-ating cu razele mele ce-alungǎ și luna,

Îți mȃngȃi chipul cufundat ȋn tristețe,

Cǎldura mea curge prin venele tale

Şi-n ochii tǎi palizi de-atȃta blȃndețe;

M-apuc sǎ ȋți sfȃrtec cu dinții tǎcerea,

Sǎ sparg cu piciorul durerea din piept,

Sǎ smulg suferința din sufletul sumbru,

S-o fac fǎrǎ pic de regret;

Şi-atunci cȃnd tresari și lacrima-ți curge

Topesc tot ȋn tine, ȋți iau și puterea,

Îți las doar curajul sǎ zbori ȋnspre mine

Sǎ-mi dai ȋnapoi mȃngȃierea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

  Zâmbetul și lacrima erau la început cei mai buni prieteni, dar la un moment dat un înger i-a certat pentru jovialitatea lor. De atunci s-a...