La cǎpǎtȃiul tǎu ȋmi las azi crucea
Şi zȃmbetul, trecutul, amintirea,
Însǎ durerea ce chipul ți-o aratǎ
N-am sǎ o las sǎ-ți tulbure-adormirea.
Eu – abandonat ȋn gesturi și ȋn lacrimi,
Tu te grǎbeai – așa cum faci și-acum –
Sǎ-mi spui cu neschimbata ta tandrețe
Cǎ astǎzi suntem morți ȋntr-un prezent postum.
Am vrut sǎ-ți spun doar ceea ce știai,
Dar eu tǎceam… poate descurajat
De ochii tǎi… lumina ta …
Şi ai plecat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu