Tǎcut… se plimba
Prin camera umbritǎ de trecut,
Cu pași greoi și fǎrǎ sǎ mai știe
Tot ce a scris, de ce-I atȃt de abǎtut…
Şi tace… cuvintele-s absente…
Ecouri vagi se-ntrezǎresc ȋn minte,
Cumplita teamǎ notatǎ pe hȃrtie
Aduce și ȋndeamnǎ suferințe.
De-ar scrie… ȋn tǎcere…
Acele rȃnduri vag subliniate
N-ar fi decȃt o simplǎ parodie
A vieíi lui trecute și uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu