Chemarea necunoscutului

Nici nu ştiam că vei pleca,

Însă speram că vei rămȃne

Să strȃng ȋn palme zeci fărȃme

Din şansa de a judeca.

 

Te duci...şi eu rămȃn

Aici, ȋn locuri calde, primitoare

Si mă ȋntreb ȋn sine-mi:"Oare,

Primeşti căldura noului stăpȃn?"

 

Rămȃn...te du cu bine

Şi ai grijă de tine oricȃnd,

Iar dacă am să-ţi ies ȋn gȃnd,

Nu-ţi fie teamă pentru mine.

 

Să ai curaj să-nfrunţi pe-oricine,

Chiar de e foc, de-i apă sau iubire,

S-ajungi cu fruntea pȃn` la fericire,

Însă un om durerea să-ţi aline.

 

Caută omul de inimă cerut

Şi nu te da pradă raţiunii,

Căci inima e martora minunii

De a iubi un om necunoscut.

 

Urmează-ţi tot timpul chemarea

Chiar de e ură, iubire sau durere

Şi aşteaptă să capeţi putere

Să-nvingi pe vecie uitarea.