Iartǎ-i pe toți!
Cum te-a iertat pe tine marea
Cȃnd ȋnotȃnd ȋn largul ei
Vedeai cȃt de seninǎ-i zarea.
Iartǎ-i pe toți!
Cum te-au iertat și trandafirii
Cȃnd i-ai tǎiat la rȃnd pe toți
S-aduni din raiul lor parfumul fericirii.
Iartǎ-i pe toți!
Cum te-a iertat pȃnǎ și piatra
Cu care-ai dat ȋn nepǎsare
S-alungi tristețea, s-o dai gata.
Iartǎ-i pe toți!
Cum te-a iertat odatǎ focul
Ce inima-ți ardea ȋn piept
Dar te-ai supus, așa e jocul.
Iartǎ-i pe toți!
Cum te-a iertat cȃndva pǎmȃntul
Cȃnd l-ai cǎlcat cu umbra vieții tale
Şi-ai suspinat cȃnd dus ai fost cu gȃndul.
Iartǎ-i pe toți!
Cum te-a iertat vioara ce plȃngea
Cȃnd tu gustai din vinul dulce
Tǎcut, ȋngenuncheat de viața-ți grea.
Iartǎ-i pe toți!
Te iartǎ și pe tine
Cǎ ai trǎit supus și trist o fericire,
Dar iartǎ tot, fǎ-ți zilele senine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu