Dacǎ tu crezi cǎ adevǎrul doare,
N-am sǎ-ți provoc dureri mai mult ca mie,
Am sǎ-ți arǎt un colț umbrit de soare,
Un colț din raiul gol nǎscut dintr-o beție.
Cȃnd adevǎrul cade-n iadul crunt,
N-am sǎ te rog s-aștepți, sǎ nu mai vii,
Sǎ nu privești durerea ce-o ȋnfrunt
Şi Doamne nu, nici ploaie sǎ nu fii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu