Pe trotuarul negru și pustiu
Unde nici frunza nu mai vrea sǎ cadǎ,
Pașii tǎi de dor m-au `nebunit,
Nici ochii ce vedeau nu pot sǎ vadǎ.
E dorul greu și bate miezul nopții,
Pe stradǎ ȋntuneric, numai ploaie,
Îmi strȃng ȋn pumni durerea neștiutǎ
Şi scrisǎ undeva pe-un colț de foaie.
Cǎ eu ți-am fost și ȋngerul de pazǎ,
Dar te-am trǎdat cȃnd ȋți era mai bine,
Ca demonul mǎ lupt ȋn noaptea neagrǎ
S-ajung sǎ stau din nou lipit de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu