Te ating…

 

Te ating astǎzi cu toamna, cu frunzele ei ruginii, ce se aud cum cad una cȃte una și se depun pe umerii tǎi dezgoliți de vȃnt; le aud cum ȋți șoptesc ȋn graiul lor sǎlbatic cǎ le doare toamna… dar ți se dǎruiesc pe rȃnd, toate…

Te ating cu clipa, cu tǎcerea ei amețitoare, ce transformǎ fiecare gȃnd ȋn faptǎ și fiecare faptǎ, ȋn… noi; ȋți aud gȃndul vorbind de unul singur, pierdut prin mintea tulburatǎ de griji… cȃnd știi cǎ sunt atȃt de aproape…

Te ating cu sufletul, cu toatǎ lumina din mine, ce se aprinde de fiecare datǎ cȃnd vrei sǎ ȋmi vorbești; si preț de cȃteva secunde o vezi scȃnteind ȋn ochii mei… sunt atȃt de aproape atunci și nu respir de teamǎ sǎ nu o sting, de teamǎ cǎ e totul vis…

Te ating cu zȃmbetul, stȃrnit de fiecare datǎ cȃnd vǎd cǎ ȋți pierzi cuvintele; atunci zȃmbesc ochilor tǎi cufundați ȋn melancolie, atunci cad toate barierele și ajung ȋn sufletul tǎu… și Doamne, cȃtǎ liniște poate fi acolo! Nu e nimic ȋn jur, sunt doar eu luȃnd parte la ȋnsingurarea ta…

Te ating azi cu cuvȃntul, adesea nerostit de teamǎ sǎ nu cada stropi de sȃnge din sufletul tǎu obosit de atȃta drum; ai ajuns, ești aici și ȋți vorbesc zi de zi, iar tu asculți și cuvintele se pierd toate ȋnaintea ta. Le iei pe rȃnd ȋn palmǎ, simți ceea ce spun și-mi mȃngȃi “te iubesc”-ul scǎpat printre buze. Cuvinte simple, care vorbesc despre noi.

Te ating astǎzi cu ȋngerul din mine, cel care ȋți poartǎ grija mereu și te ȋmbrǎțișeazǎ cu singura aripǎ, frȃntǎ odatǎ cu ivirea zorilor; e acolo, lȃngǎ tine și te apucǎ de mȃnǎ de fiecare datǎ cȃnd cazi, zburȃnd cu tine prin tot cerul, ȋntorcȃnd privirile mirate ale sfinților…

Te ating astǎzi cu raiul din sufletul meu, creat de tine și trǎit de noi… locul acela cunoscut doar de noi și ȋn care simțim cum ne pierdem; te gǎsesc adesea la marginea raiului, suflet speriat de atȃta drag și ȋngenuncheat ȋn fața iubirii.

Te ating cu viața, cu tot viul din mine, ce-mi curge prin vene și ȋți pulseazǎ ție ȋn fiecare bǎtaie a inimii… mereu grǎbit, ca și cum s-ar teme cǎ m-aș putea risipi vreodatǎ; ne risipim ȋmpreunǎ, deodatǎ… ne rǎmȃn doar tȃmplele lipite aici, pe pǎmȃnt și sufletele ni se ȋnalțǎ cǎtre mȃinile ȋntinse ale lui Dumnezeu.