Azi am sǎ te dezbrac de suflet... vei hoinǎri prin lume ȋn cǎutarea lui, iar eu am sǎ-l țin ascuns ȋn turnul castelului meu de vise. Îl vei cǎuta peste tot pǎmȃntul, vei ȋntreba pe toți dacǎ l-au vǎzut cumva trecȃnd ȋn grabǎ sau dacǎ cineva a pus stǎpȃnire pe el. Îl vei cǎuta pȃnǎ cȃnd un bǎtrȃn de la capǎtul pǎmȃntului ȋți va spune povestea celor douǎ suflete, scrisǎ acum douǎ veacuri și trǎitǎ de noi acum. Tot el, bǎtrȃnul, ȋți va da dorul de noi, pe care sǎ mi-l aduci mie, ȋnvelit ȋntr-o bucatǎ de pȃnzǎ ȋngǎlbenitǎ de vreme; ȋți va spune cu lacrimi ȋn ochi cǎ tot ceeea ce trǎim e povestea a douǎ suflete ce se iubesc de veacuri, cǎ pȃnza dorului de noi e țesutǎ de mȃini de cearǎ ce se topeau odatǎ cu fiecare lacrimǎ a noastrǎ; cǎ pȃnza aceea ȋngǎlbenitǎ a fost purtatǎ de vȃnturi reci, peste lume, peste veacuri și a ajuns ȋn brațele lui. Te aștepta bǎtrȃnul, de zeci de ani, sǎ ȋți poatǎ da odatǎ cu ultima lui suflare, toatǎ iubirea noastrǎ, de peste timp. Iar tu sǎ o porți peste tot, ȋn cǎutarea sufletului tǎu.
Azi am sǎ te dezbrac de suflet… l-ai gǎsit ascuns de mine ȋn turnul castelului meu de vise. Te-ai regǎsit ȋn mine, ȋn sufletul meu, unde mereu ȋți aflai liniștea; acolo e puterea ta, acolo nu ai nevoie de curaj, acolo ești doar tu, un suflet coborȃt dintre ȋngeri. Iar castelul meu de vise e plin de tine, de gȃndurile și de trǎirile tale. Te-ai așezat ȋn sufletul meu, trǎind povestea ȋnceputǎ și acum taci, ținȃnd strȃns la piept o bucatǎ de pȃnzǎ ȋngǎlbenitǎ… de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu