Cȃnd nu pot sǎ te visez, te scriu

 

 

            Atunci cȃnd nu pot sǎ te visez, te scriu; ȋmi judec poate prea mult stǎrile;

            Şi lupt cu tot ce simt, cu tot ce cred, cu tot ce vreau;

            Atunci cerul parcǎ se ȋnchide deasupra noastrǎ și ne acoperǎ de stele;

            Iar stelele ȋși ȋncep timide și reci jocul prin pǎrul nostru

            Şi plouǎ cu stele, cu ȋngeri, cu foc; dar parcǎ mi-e teamǎ sǎ visez,

            Pe pǎmȃntul rece și umed cad stele ȋn jurul nostru,

            Iar ȋngerii se plimbǎ alǎturi de noi, zȃmbind ȋn noapte, ȋn timp ce ȋși strȃng puternic aripile ȋn jurul nostru;

            Visez cum zȃmbești de fiecare datǎ cȃnd aripile ȋți ating obrazul

            Şi ȋncerci sǎ ascunzi cȃte o lacrimǎ prelinsǎ din suflet;

            Atunci cȃnd nu pot sǎ te visez, te strig și vii ȋntr-un tȃrziu;

            Atunci, poate mai mult ca oricȃnd, aș vrea sǎ te scriu;

            Sǎ ȋți scriu despre stele și ȋngerii din noi,

            Despre aripile acelea ȋmbrǎțișate, despre focul ce arde ȋntre noi și care uneori ne doare.

            Atunci cȃnd nu te pot visa, te scriu ȋn zeci de cuvinte, ȋn zeci de culori

            Ca sǎ ȋnțelegi cȃt de simplu și frumos poate fi totul,

            Iar fericirea e la un pas de noi, ferecatǎ ȋntr-o cutiuțǎ micǎ și purtatǎ de un ȋnger ȋn buzunar

            Şi stelele ce se joacǎ prin pǎrul nostru ȋși amplificǎ strǎlucirea odatǎ cu fiecare zȃmbet, cu fiecare emoție.