Ce bine…şi ce păcat…

 

Ce bine că ne putem bucura de fiecare răsărit de soare

Şi ce păcat că luna nu se bucură alături de noi;

Ce bine că putem striga de fiecare dată când ne doare

Şi ce păcat că durerea nu poate striga niciodată la noi;

Ce bine că putem păşi peste pietre

Şi ce păcat că unii aruncă cu pietrele-n noi;

Ce bine că putem visa să zburăm fără margini

Şi ce păcat că zborul se frânge curȃnd peste noi;

Ce bine că ne putem juca uneori cu cuvinte

Şi ce păcat că cuvântul loveşte puternic ȋn noi;

Ce bine că putem să trăim ȋn lumină

Şi ce păcat că lumina se stinge odată cu noi;

Ce bine că trăim fericiţi şi-n iubire

Şi ce păcat că iubirii nu ȋi pasă de noi;

Ce bine că putem fi alături de oameni

Şi ce păcat că unii se vreau departe de noi;

Ce bine că suntem efemeri ȋntr-o lume

Şi ce păcat că lumea e nedreaptă cu noi;

Ce bine că putem plânge adesea

Şi ce păcat că lacrimi nu curg pentru noi;

Ce bine că ochii ne sunt inundaţi de lumină

Şi ce păcat că unii din beznă privesc către noi;

Ce bine că putem ridica nonşalanţi şi din umeri

Şi ce păcat că unii ne plâng pe umerii goi.