Poveste

 

De ţi-am greşit vreodată,

Sau de-ţi greşesc mereu,

Te rog mă iartă,

N-am vrut eu...

 

Nu mă ierta fiindcă iubeşti

Sau că vrei să fiu iertată,

Ci pentru că aşa simt eu,

Sunt vinovată...

 

Şi nu uita că ţi-am greşit

De-atȃtea ori, fără voinţă

Şi-am plȃns apoi in faţa ta

Cu căinţă...

 

Chiar şi greşeala e firească

Încă din timpuri depărtate

Şi e urmată de iertarea

De păcate...

 

Îţi cer acum ȋnsă iertare

Pentru ce-a fost şi ce mai este,

Iar ceea ce am scris mai sus

E poveste...