Adicǎ?...Cum?...On-line?

 

            Fǎrǎ a cugeta prea mult, am ajuns la concluzia cǎ fiecǎrei generații ȋi este dat sǎ treacǎ niște cumpene: rǎzboaie, pandemii, calamitǎți etc.

            Trecem, din pǎcate, printr-o pandemie parcǎ fǎrǎ de sfȃrșit și cȃt se poate de controversatǎ, care ne dǎ viața peste cap, care ne ȋngenuncheazǎ uneori și cǎreia cumva, trebuie sǎ-i facem fațǎ. Nu ne-am gȃndit cǎ vom trǎi ȋn felul ǎsta, nu știam ce ne așteaptǎ, ȋnsǎ ȋncercǎm s-o depǎșim. Unii conștiincioși, respectȃnd regulile, alții ignorȃnd și protestȃnd așa doar, cǎ e dreptul fiecǎruia.

            Ne schimbǎm modul de viațǎ, uneori chiar și modul de a gȃndi, pentru cǎ suntem nevoiți, pentru cǎ ne este teamǎ de necunoscut. Chiar dacǎ suntem nemulțumiți, chiar dacǎ protestǎm sau nu, suntem ȋn aceeași situație. Atȃt noi, cȃt și copiii.

            Şi chiar dacǎ am ȋncercat sǎ ȋi ținem cȃt mai departe de telefoane și de internet, acum ȋi ȋncurajǎm sǎ le foloseascǎ, doar pentru a nu intra ȋn contact cu alți copii. Şi uite-așa, trǎiesc pe Google, viseazǎ pe Insta și iubesc pe WhatsApp.

            Brusc, apare și școala on-line, la care nu se aștepta nimeni și pe care foarte mulți o considerǎ o pierdere de vreme, de pe urma cǎreia copiii nu se aleg cu nimic. Da, ȋntr-adevǎr, e mai greu, dar nu imposibil. Am avut ocazia sǎ vǎd ore on-line la clasa a VIII-a și la Clasa Pregǎtitoare. Toate tratate cu maximǎ seriozitate. Cum? Nu s-au ținut orele? Pe bune? La clasa a VIII-a s-au ținut toate orele, s-a predat, iar cine a vrut sǎ ȋnvețe, a ȋnvǎțat și o va face ȋn orice condiții.

            La Clasa Pregǎtitoare am asistat la absolut toate orele. Şi chiar nu ȋmi dau seama despre ce vorbiți cȃnd afirmați cǎ “elevii nu ȋnțeleg nimic”. Pǎi cred cǎ a dat norocul peste noi. Regret, dar sunt de altǎ pǎrere. Doamna care era pe ecranul din fața copilului meu chiar a predat, orǎ de orǎ, iar copilul a ȋnțeles-o și a ȋndrǎgit-o. În momentul cȃnd au ȋnceput cursurile fizice și s-au ȋntȃlnit, copilul nu a perceput-o ca pe un strǎin, așa cum s-a ȋntȃmplat ȋn cazul unora. Așadar, ȋi mulțumim doamnei cǎ a fost alǎturi de copiii noștri!

            Pǎcat cǎ trǎim atȃt de frustrați și nu ȋncercǎm sǎ transformǎm perioadele de cumpǎnǎ ȋn lecții de viațǎ…Doamne, ce bagaj de cunoștințe am avea!

            Haideți sǎ apreciem puțin mai mult ceea ce avem ȋn jurul nostru, nu ne costǎ nimic și am fi mai fericiți!

Cu virus ȋn gȃnd

 

-          Fiecare din noi a trecut prin ceva ce l-a schimbat pentru totdeauna –

-           

Toatǎ perioada asta, de la apariția virusului, a fost destul de depresivǎ pentru mulți dintre noi. Dar care, ȋn același timp a fost un test, o lecție din care am ȋnvǎțat foarte multe. A fost și o perioadǎ ȋn care am respins, uneori ȋntr-un mod elegant, uneori poate brutal, destul de mulți oameni. Unii au ȋnțeles, unii cu siguranțǎ s-au supǎrat. Am considerat cǎ procedez corect, deși de multe ori corectitudinea nu e tocmai o virtute.

Nu ne atingem, nu ne mai știm mirosul, ne-au mai rǎmas doar vocile și imaginile, datoritǎ tehnologiei; altfel…inimi ȋmpietrite. Suntem oameni și niciodatǎ nu vom fi pregǎtiți sǎ dǎm nas ȋn nas cu drame, dar mereu suficient de naivi sǎ credem cǎ suntem fericiți. Şi cȃt de fericiți eram și habar nu aveam… E foarte, foarte greu și frustrant ȋn același timp sǎ te ferești mereu de toți apropiații și sǎ ajungǎ sǎ-ți fie dor și de cei cu care vorbești zilnic. Dacǎ pȃnǎ nu demult distanțarea era asociatǎ cu nepǎsarea, acum ȋnseamnǎ RESPECT.

Toate hopurile care ȋți apar ȋn viațǎ sunt de fapt pregǎtirea pentru ceva bun ce va urma; dacǎ ȋnainte de a fi azi fericit nu exista ieri o cumpǎnǎ, nu am fi știut sǎ apreciem fericirea zilei de azi. Dacǎ nu am fi pierdut sau nu eram pe punctul de a pierde pe cineva drag, nu i-am aprecia pe cei de lȃngǎ noi. Pentru cǎ ȋi iubim doar pe acei fǎrǎ de care ne-ar fi greu sǎ trǎim, fǎrǎ de care am fi niște suflete ciuntite.

Cu cȃt ne-am ȋndepǎrtat fizic mai mult, cu atȃt s-au apropiat mai mult sufletele noastre. Cred cǎ a fost momentul sǎ se umple anumite goluri formate ȋn timp, pe care le-am trecut cu vederea și care acum ne-am dat seama cǎ dor. A fost momentul apropierii de unii și a debarasǎrii de alții; poate am reușit sǎ ajungem la un echilibru.

 

Cȃnd ne rugǎm unii pentru alții, sufletele noastre se țin de mȃnǎ!

Mǎști

 

Oameni ȋn alb, cu mǎști pe fațǎ

Aleargǎ-ntr-una pe cǎrǎri

Luptȃnd sǎ o mai prindǎ-n viațǎ,

Nu mai suportǎ amȃnǎri.

 

Cǎ viul care i se scurge

Prin munți ajunge, prin cȃmpii

Coboarǎ-n lanuri, urcǎ-n stȃncǎ

Se varsǎ-n ape sȃngerii.

 

Pǎdurea nu ȋi mai respirǎ,

Nici bradul nu-i mai este frate,

Iar oamenii cu mǎști pe fațǎ

Privesc cum inima-i se zbate.

 

Şi-ndrugǎ rugile preasfinte,

Ridicǎ mȃinile spre cer,

Tot clerul e ieșit ȋn stradǎ,

Trosnesc himerele din fier.

 

Iar Dumnezeu acolo-n ceruri

Privește lung din fața Porții

Cum oamenii cu maști pe fațǎ

Îngenuncheazǎ-n fața sorții.

Fără rost…

O nouă zi apare-n geam

Şi este clar că-i dimineaţă,

Iar el, poetul stă gandind...

La viaţă.

Să-nceapă el acum să scrie?

Mai are oare-acum vreun rost

Să scrie-o nouă epopee

Din tot ce-a fost?

Incepe-ntr-un tarziu povestea

Unui bătran ce-abia mergea

Pe-un drum pustiu, pe timp de noapte,

Pe calea sa...

E frant bătranul din poveste,

Iar autorul supărat

Ii strigă parcă-n ghilimele:

"Cazi la pămant, bătran stricat".

Şi el căzu...

Puterea parcă i se scurse,

Iar inima abia că-i bate

Şi palmele bătătorite

Strangeau uşor iarba uscată.

Se duce...se stinge-n fiecare clipă,

O carte Sfantă-i cade din manta,

Abia c-o vede şi şopteşte:

"Doamne, ia-mă in Impărăţia Ta".

N-avea nimic in lumea asta,

N-avea copii, n-avea nici casă,

Era doar el, nimic mai mult

Şi chiar puterea lui il lasă.

Ii strigă-ntr-un tarziu poetul:

"Să nu cumva să mori, bătrane

Căci viaţa ta e-n mintea mea

Şi de tu mori, ce-mi mai rămane?"

Nu apucă insă s-asculte

Cuvintele acelea ne-nţelese;

Inchise ochii şi muri

In ierburile dese.

"Iar m-ai trădat, bărtane!"

Strigă poetul cu putere;

"Ce pot să fac să te renasc,

Bătran stricat...plin de durere?"

S-a dus povestea incepută,

S-a dus creaţia de o viaţă,

Pană şi eroii-mi mor

De dimineaţă...