Dacă pleci...

 

Dacă pleci,

Ia-mă şi pe mine

În lumea asta rece şi plină de păcat

Nu-ncap decȃt cu tine.

 

Dacă pleci,

Ia-mă şi pe mine

Să gust şi eu amarul şi durerea

Sufletului marcat de rătăcire.

 

Dacă pleci,

Ia-mă şi pe mine

Nu mă da pradă viselor negre

Umbrite de-a morţii-nchipuire.

 

Dacă pleci,

Ia-mă şi pe mine

Şi să pornim acum spre-mpărăţii

Fără regi, fără regine.

 

Dacă pleci,

Ia-mă şi pe mine

Şi-n strălucirea vieţii ce ne-aşteaptă

Să alergăm pe-un nor spre fericire.

Fiorii dimineţii

 

Clopotul mare răsună-n mănăstire,

Vestindu-ne parcă o nouă venire;

Prin sunetul prelung şi cadenţat

Ce-ţi dă fiori de-ai sufletul curat;

Se-aude de departe cum se zbate

C-acelaşi clopot bate-n mii de sate

Călugării-n chilii se roagă ne-ncetat

În haine negre, lungi, cu capul aplecat,

Vorbind cu Domnul prin tăcere

Şi mulţumindu-i că le-a dat putere;

Cu Psalmii-n mȃnă-un Serafim Părinte

Citeşte şi se roagă din Cărţile Preasfinte

Apoi ridică ochii fără să clipească

Şi-aşteaptă ca prin rugă să se nască

În el un suflet blȃnd şi iertător

Pentru cei vii şi pentru cei ce mor.

Sta ȋncremenit ȋn mană cu o cruce

Simţind mȃngaierea spre suflet cum se duce,

Iar ȋn juru-i lumȃnări de ceară

Vor parcă de la dansul scȃnteie ca să ceară;

Le-aprinde-apoi ȋncet pe fiecare

Îngenunchind să ceară ȋndurare

De la Hristos Domnul ce pe Cruce

Spre-a noastră mȃntuire a ȋndrăznit să urce.

De dragul tău, lumină vie

 

De dragul tău mă nasc acum

Şi capăt viaţă pe pămȃnt,

Prinzȃnd cu sufletul meu trup,

Lumină vie, acorduri magice de cȃnt.

 

De dragul tău trăiesc prezentul

Şi caut aripi ca să zbor,

Să fiu aievea lȃngă tine

Lumină vie, ȋn scurta viaţă de actor.

 

De dragul tău rătăcesc prin lume

Să aflu fericirea ce ne cheamă;

Cu braţele ȋntinse, abia ajung la tine

Lumină vie, cu gust amar de dramă.

 

De dragul tău răman azi nemişcată

Învăluită-n clipe ce-au trecut,

Privindu-ţi ochii calzi ce ȋţi trădează

Lumina vie, ȋnchisă-ntr-un sărut.

 

De dragul tău mă rog adesea

Şi-ngenunchez umil cu palma larg deschisă

Sperȃnd să nu se stingă niciodată

Lumina vie, ce-n noi a fost aprinsă.

Omule…minune

 

Omule...tu...

Repetabila minune,

N-ai să aflii niciodată

De ce-ai fost pus stăpȃn pe-o lume.

 

Căci tu...doar tu...

Amestec minunat de lut,

Ai prins suflet precum nimeni

Şi sfȃnt ai fost de la-nceput.

 

Dar tu...de ce chiar tu,

Minune vie,

A trebuit să faci păcatul

Ce azi ȋntreaga lume-l ştie.

 

Şi tu...tocmai tu...

Minunat de păcătos

Rogi cu braţele ȋntinse

Cerul, iar el te-ascultă furios.

 

Acum...chiar tu,

Uitȃnd că eşti minune

Te-ngropi cu mȃinile pe piept

În semn de rugăciune.

 

Pentru că tu , marea minune

Te-ntorci de unde ai plecat

Şi-ai să revii ȋn altă lume

Pur şi fără de păcat.