Omule…minune

 

Omule...tu...

Repetabila minune,

N-ai să aflii niciodată

De ce-ai fost pus stăpȃn pe-o lume.

 

Căci tu...doar tu...

Amestec minunat de lut,

Ai prins suflet precum nimeni

Şi sfȃnt ai fost de la-nceput.

 

Dar tu...de ce chiar tu,

Minune vie,

A trebuit să faci păcatul

Ce azi ȋntreaga lume-l ştie.

 

Şi tu...tocmai tu...

Minunat de păcătos

Rogi cu braţele ȋntinse

Cerul, iar el te-ascultă furios.

 

Acum...chiar tu,

Uitȃnd că eşti minune

Te-ngropi cu mȃinile pe piept

În semn de rugăciune.

 

Pentru că tu , marea minune

Te-ntorci de unde ai plecat

Şi-ai să revii ȋn altă lume

Pur şi fără de păcat.