sâmbătă

Doamne...

 

Doamne…Te rog nu ne mai da o poruncǎ,

Cǎ știi și Tu, Doamne, cǎ pǎcatele dor,

Cǎ ne sunt multe și cele 10

Nouǎ, azi viii ce mȃine ne mor.

 

Doamne…ne iartǎ, Te rog, pǎcatele noastre,

Cǎ vezi și Tu, Doamne, cǎ-n neputințǎ trǎim,

Cǎ ne tȃrȃm adesea prin viațǎ

Noi, cei ce azi unii ȋn alții lovim.

 

Doamne…ascultǎ, Te rog, rugile noastre,

Cǎ vezi și Tu, Doamne, mereu Te rugǎm,

Cǎ suntem robi ai pǎcatelor noastre

Noi, cei ce astǎzi cu viața luptǎm.

 

Doamne…Îți mulțumim cǎ ȋncǎ ne-asculți

Şi crezi ȋn puterea mȃntuirii din noi

Dar fii cu noi Doamne, aratǎ-ne calea,

Cǎ orbi suntem azi și plini de nevoi.

 

Dar Doamne, dacǎ vei crede vreodatǎ

Cǎ raiul nu-i locul de veci pentru noi,

Te rog Doamne, pentru o ultimǎ datǎ

Nu ne fi aspru la Judecata de-apoi.

vineri

Cȃtǎ fericire ȋn jur


 

 

Pentru a fi fericit, este esențial sǎ ai ceva de iubit, ceva de fǎcut și ceva spre care sǎ nǎzuiești (William Blake)

 

Ce simplu ar fi dacă am trăi sentimentele exact după semnificaţiile date de dicţionare sau chiar de unii care şi-au propus să le definească. Sunt atâtea moduri de a trăi fericirea, iubirea, tristeţea, dorul şi dezamăgirea, ȋncât dacă am sta puţin pe gânduri, am putea da propriile definiţii acestor trăiri. Le trăim cu toţii ȋn atătea forme, ȋncât nici o definiţie nu va fi suficient de clară.

            Toţi am trăit momente de fericire mai mult sau mai puţin intense, dar care ne-au dat mereu puterea de a merge mai departe, pentru că:

-          Fericirea e mereu ȋn noi, cu noi, dar de multe ori o ferecăm prea adânc ȋn suflet şi uităm să o eliberăm;

-          Fericirea e pe chipurile copiilor. Naivitatea lor e fericire;

-          Fericirea e raiul ȋn care calci de fiecare dată când iubeşti;

-          Fericirea e reflexia sufletului nostru ȋn ochii lui Dumnezeu;

-          Fericirea e darul primit drept premiu pentru ȋnfruntarea tristeţii;

-          Fericirea e vorba aceea şoptită atunci când trebuie şi din partea cui ne-o dorim;

-          Fericirea e o mână ȋntinsă atunci când simţi că greutatea de pe umeri te ȋngenunchează;

-          Fericirea e liniştea din noi;

-          Fericirea e cerul senin, străbătut de păsări ȋn zbor;

-          Fericirea e ȋn ochii unui prieten drag. Sunt oameni datorită cărora eşti tu, omul de azi. Sunt părţi din tine, care o dată pierdute pot fi de neȋnlocuit;

-          Fericirea e altarul pe care ne-am jertfit atâtea clipe frumoase din viaţă;

-          Fericirea e lumina revǎrsatǎ din ochii fiecǎruia din noi;

-          Fericirea sunt oamenii necunoscuți ȋn fața cǎrora ai impresia cǎ-i cunoști de o viațǎ;

-          Fericirea e trǎirea care ne face oameni cu adevǎrat;

-          Fericirea e acel deget ȋndreptat cǎtre tine care te atenționeazǎ cǎ pentru unii ești totul și nu-ți permiți sǎ greșești;

-          Fericirea e visul trǎit atunci cȃnd nu mai aveai nici o speranțǎ;

-          Fericirea e puterea de a lupta cu griji, cu necazuri, cu boli, cu viața;

-          Fericirea e locul de ancorare a sufletelor dupǎ furtunǎ;

-          Fericirea e imboldul datoritǎ cǎruia dǎruim compasiune, bunǎtate, iubire și de multe ori indiferențǎ;

-          Fericirea nu are definiţie, nu se explică, nu se discută. Doar se trăieşte, zi de zi, ȋntr-o formă sau alta, zburând de la un suflet la altul; e cauza și efectul a ceea ce trǎim.

 

Sǎ fiți fericiți!

În drum spre ȋngeri

 


Pentru cǎ suntem oameni, nu vom fi niciodatǎ suficient de pregǎtiți sǎ ȋnfruntǎm viața; pentru cǎ nu am putea simți fericire, extaz, tristețe, durere și toate trǎirile ce sufletul le poate ȋmbrǎca. Suntem particule infime ȋntr-un ocean de trǎiri; suntem azi pentru a ne pregǎti plecarea de mȃine cǎtre…unde? Undeva unde Dumnezeu emanǎ fericire, unde sufletul nu plȃnge și visele sunt fǎrǎ de sfȃrșit.

          Azi ȋți scriu ție, deși ai plecat ȋn atȃta grabǎ…nici nu ți-ai luat rǎmas bun de la noi, probabil pentru cǎ ȋncǎ ai sperat sǎ te poți ridica. Am sperat cǎ e doar un vis, așteptam sǎ te trezești, ȋn aceeași monotonie a bolii și a bǎtrȃneții, dar mereu ȋnconjurat de noi.

            Am rǎmas ȋn urma ta privind ȋnmǎrmuriți, ȋncercȃnd sǎ conștientizǎm situația.

            Am sperat pȃnǎ ȋn ultima clipǎ, ne-am fi dorit ca totul sǎ fie o eroare.

            Am crezut pȃnǎ ȋn ultima clipǎ ȋn puterea ta,

            Am vǎzut cȃtǎ ȋmpǎcare era ȋn ochii tǎi, deși nu puteai rosti nici un cuvȃnt.

            Am simțit cum pierzi lupta ceas dupǎ ceas, minut dupǎ minut…te-ai lǎsat ȋnvins.

Îți mulțumim cǎ ne-ai ales pe noi sǎ-ți fim aproape ȋn capitolul acesta de trecere prin nemurire, numit viațǎ.

            Sǎ ajungi cu bine, acolo unde ȋngeri te așteaptǎ…


  Zâmbetul și lacrima erau la început cei mai buni prieteni, dar la un moment dat un înger i-a certat pentru jovialitatea lor. De atunci s-a...